Otrava din farfurie ucide lent, dar sigur

CAMPANIA PENTRU O ALIMENTAŢIE NATURALĂ

(ACEST MATERIAL POATE FI PRELUAT DE ORICE ALT BLOG SAU SITE).

" După ani şi ani în care alimentele industrializate au fost considerate sigure pentru sănătatea omului, crudul adevăr a început să fie cunoscut: în ultimele decenii, oamenii s-au intoxicat cu fel de fel de substanţe chimice, fără să ştie acest lucru. Nu neapărat pentru că ar fi fost un secret... Pur şi simplu, nu s-au cunoscut în întregime efectele negative ale unor aditivi alimentari (binecunoscuţii acizi, coloranţi, intensificatori de arome, conservanţi sau E223, E100 şi altele). Adevărul încercăm să-l aflăm şi noi, din dorinţa de a vă avertiza, dragi cititori, asupra produselor care vă pot pune în pericol sănătatea. Fiindcă dispunem de materiale ample şi complexe, vi le vom prezenta în mai multe numere ale revistei, bazându-ne pe informaţii emise de foruri competente, naţionale şi internaţionale, şi pe legislaţia în domeniu. Acum am pornit de la comunicările reţelei ISEKI a universităţilor europene de ştiinţe alimentare, cele mai multe cercetări aparţinând Universităţii Wageningen din Olanda - Departamentul de Inginerie şi Securitate Alimentară.


Statisticile medicale arată că, în ultimii ani, numărul bolilor canceroase a înregistrat o creştere îngrijorătoare. Starea de sănătate a românilor, influenţată, în mare parte, de calitatea alimentaţiei, suferă şi de pe urma altor rele: lipsa banilor şi lipsa informaţiei. Tot conform datelor statistice, persoanele cu un nivel de trai ceva mai ridicat preferă alimentele “bune şi scumpe”, din supermarket-uri. “Ca în Occident!” Adică hrană cât mai prelucrată, mai tratată, mai departe de natural, deseori periculoasă. Nu ştiu cum se face că ne-am însuşit mai multe rele din modelul de viaţă occidental la care am tânjit atât. Dacă am fi atenţi, am realiza că ei îşi recunosc greşelile şi caută să le îndrepte. Un exemplu este goana după alimente bio, întoarcerea la natură, după atâţia ani de derivă. Tot mai mulţi oameni de ştiinţă atrag atenţia asupra efectelor produse de alimentele care conţin substanţe necompatibile cu organismele vii. Desigur că la acest dezastru au contribuit şi interesele financiare ale multor producători. Ei propun un tip de alimentaţie bazat pe produse conservate şi prelucrate, care este foarte comod şi de aceea îşi face noi şi noi adepţi:


“ Ce pericol să fie, doar mă simt foarte bine.”


Se poate, căci efectele nocive grave nu apar totdeauna imediat, nici după o lună sau un an, ci după perioade mari de timp. În privinţa aşa numitelor E-uri, a alimentaţiei tot mai chimizate, ne aflăm în faţa celui mai serios semnal de alarmă al comunităţii medicale internaţionale. Din păcate, aceşti aditivi sintetici sunt nelipsiţi din majoritatea produselor de larg consum, începând de la pâinea cea de toate zilele, continuând cu făina, produsele de patiserie, dulciurile, conservele, şi terminând dezastruos cu preparatele din carne. Se pun chiar şi în sare! Spre norocul nostru, acum se ştie care aditivi sunt otrăvitori, care sunt acceptabili şi care inofensivi (până la proba contrarie).

Un om consumă cam 100 de E-uri într-o singură lună!

Alimentaţia chimizată, tentantă şi comodă, care a invadat occidentul şi ne-a fascinat şi pe noi, pare a fi un dezastru. Cât îi invidiam pe occidentalii care cumpără totul de-a gata şi nu mai pierd timpul cu gătitul! “Nu trebuie nici măcar să cureţi cartofii, căci îi cumperi congelaţi şi tăiaţi pai!” Ce-i drept, produsele congelate nu sunt periculoase, dar sunt hrană seacă, lipsită de vitamine.Necazul e că, fără să ne dăm seama, gustând una şi alta, ajungem să ne intoxicăm. Se consideră că o persoană consumă peste o sută de E-uri în decurs de o lună.

 Dar ce sunt E-urile? Sunt acele substanţe chimice adăugate în alimente care colorează, conservă, aromatizează, stabilizează aromele, afânează produsele, le conferă volum şi consistenţă. Pentru a le evita sau a consuma cât mai puţine, trebuie să citim cu atenţie etichetele produselor pe care le cumpărăm. Mai trebuie să le cunoaştem, să ştim care sunt periculoase.Conform Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 975/1999, "aditivii alimentari sunt substanţe care se folosesc la prepararea unor produse alimentare, în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare". Iar în Codex Alimentarius FAO-WHO sunt definiţi ca "orice substanţă care nu este consumată ca aliment în sine şi nu este folosită ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritivă şi care se adaugă intenţionat, cu un scop tehnologic (incluzând modificări organoleptice) în timpul producerii, procesării, preparării, tratării, împachetării, ambalării, transportului şi stocării unui aliment, devenind un component sau afectând într-un fel caracteristicile alimentelor la care se adaugă." Pe piaţă există peste 3.000 de E-uri. La noi, Ministerul Sănătăţii admite 200 de aditivi alimentari, clasificaţi pe grupe, fiecare având un cod compus din litera "E" urmată de un număr alcătuit din 3 sau 4 cifre.

Tipuri de aditivi alimentari

O parte din E-uri se extrag din vegetale şi sunt considerate mai puţin periculoase. Altele, nu sunt de origine naturală şi sunt toxice. Între acestea se află: E153, E161(g), E474, E25.2, E475, E270, E476, E322, E477, E325, E478, E326, E479(b), E327, E481, E422, E482, E430, E483, E431, E491, E432, E492, E433, E493, E434, E494, E435, E495, E436, E570, E470(a), E572, E470(b), E585, E471, E631, E472(a), E635, E472(b), E640, E472(c), E920, E472(d), E472(e), E472(f).






Ne putem feri de toate relele dacă citim etichetele produselor pe care le cumpărăm. Acestea pot constitui un avertisment dacă, pe lângă E-uri, indică următoarele (redăm şi denumirile în limba engleză, căci nu toate etichetele sunt traduse):
aciz -acids
agenţi anti-spumanţi - anti-foaming agents
agenţi contra aglomerării/solidificării - anti-caking agents
agenţi de înălbire - bleaching agents
agenţi de gelifiere - gelling agents
agenţi de glazurare - glazing agents
agenţi de spumare - foaming agents
agenţi de volum - bluming agents
agenţi de stabilizare - firming agents
amelioratori pentru făină - flour improvers
antioxidanţi - antioxidants
emulsificatori - emulsifiants
gaze de împachetare - packaging gases
coloranţi - colours
solvenţi - carrier and carrier solvents
conservanţi - preservatives
săruri de topire - emulsifiing salts
soluţii tampon - buffers
substanţe propulsoare - propellants
intensificatori de arome - flavour enhancers
amidon modificat - modified starch
arome - flavours
reglatori ai acidităţii - acidity regulators


Dacă pe un produs pretins eco, bio sau natural apare un astfel de ingredient, înseamnă că este un fals.

Etichete înşelătoare

Cum era de aşteptat, orientarea consumatorilor spre produsele naturale i-a pus pe gânduri pe producătorii de alimente conservate. Au găsit însă o soluţie ingenioasă: dacă vrem natural, ne oferă "natural" (ghilimelele sunt edificatoare). Astfel, pe o mare parte din produse au înscris cuvântul "natural", "campion al naturii", "produs vitaminizant", "elixir al sănătăţii", " arome identic naturale" şi altele. Însă totul nu e decât reclamă. Recent, am cumpărat muştar "fără conservanţi" (scria mare pe etichetă), dar am constatat că de fapt conţine mai multe tipuri de E-uri. Cu toate acestea, eticheta nu minţea. Într-adevăr, produsul nu conţinea conservanţi, dar conţinea coloranţi şi alte E-uri (din cele enumerate înainte). Deci, atenţie!


Altă păcăleală:


aromele sintetice care imită perfect aromele naturale au fost denumite "arome identic naturale" , deşi sunt 100% sintetice. Această denumire induce în eroare mulţi cumpărători. Este cazul sucurilor; multă lume se consideră în siguranţă dacă va consuma sucuri fără acid (care sunt şi mai scumpe, dar preţul nu este o garanţie a calităţii), le consideră ca şi naturale, deşi sunt atât de concentrate în coloranţi şi arome sintetice.Sucurile de fructe şi băuturile răcoritoare sunt, în mare parte, un amestec de substanţe chimice, cu mici urme de fructe. Dar eticheta linişteşte temerile consumatorilor. E un paradox, ca multe altele: producătorii nu mint, dar consumatorii sunt totuşi înşelaţi.

Ce produse toxice consumăm

Nu numai E-urile sunt pe lista neagră a toxinelor, dar fiind mai numeroase, ne vom referi la acestea. Cu ceva timp în urmă, etichetele unor produse indicau următoarele: sucurile conţineau benzoat de sodiu (conservant cu acţiune cancerigenă), produsele tip vegeta conţineau glutamaţi (conservanţi alimentari foarte toxici), iar mezelurile nitriţi (produc cancer la ficat). Pentru că între timp cumpărătorii au devenit mai vigilenţi, aceste substanţe au fost botezate cu câte un indicator format din litere şi cifre, care nu putea spune prea multe consumatorilor. Astfel, sucurile conţin E211, condimentele sintetice conţin - E621 şi E622, mezelurile - E250.


Acum, parcă se întâmplă exact invers. La noi, în România, s-a vorbit mult de E-uri şi unele persoane, dacă nu văd indicate aceste E-uri pe etichetă, consideră că au găsit un produs relativ bun. De aceea, la eticheta ataşată unui salam scrie foarte clar conţinutul în nitriţi.


Alte E-uri sau coloranţi au denumiri foarte inspirate: E110 se numeşte "sunseet yellow", adică galben apus de soare.Cu atâtea culori şi arome, se poate prepara orice fel de suc, asemănător la gust şi culoare cu acela natural.

Ne otrăvim cu bună ştiinţă

Cancer, afecţiuni vasculare, alergii, obezitate.... Din păcate, lista afecţiunilor provocate de înlocuirea hranei naturale cu cea nesănătoasă este mai cuprinzătoare. Cei mai periculoşi aditivi sunt cei care provoacă cancer, şi anume:


E131, E142, E211, E213,E214, E215, E216, E217, E218, E239, E330.


Urmează apoi cei care afectează vasele de sânge: E250, E251, E252 şi cei care produc boli de piele: E230, E231, E232, E233.


Alţii atacă sistemul nervos - E311 şi E312 sau produc afecţiuni digestive - E338, E339, E340, E341, E363, E465, E466, E450, E461, E407.

Cei mai periculoşi aditivi alimentari

E123, interzis în SUA şi în fostele state sovietice, este considerat cel mai cancerigen aditiv. Este folosit la prepararea unor dulciuri: bomboane, jeleuri, acadele dar şi la brânza topită, creme de brânză.Mai trebuie să ne ferim în mod special de E110 - care intră în componenţa dulciurilor şi a prafurilor de budincă, de E330 - care produce afecţiuni ale cavităţii bucale, chiar şi tumori, având acţiune cancerigenă puternică - se găseşte în aproape toate sucurile din comerţ.Tot în dulciuri (mai ales budinci şi prafuri pentru prăjituri) se poate găsi şi E102, alt colorant cu efect cancerigen.Vă imaginaţi ce se întâmplă în organismul nostru şi mai ales al copiilor, cărora li se dau cu atâta uşurinţă sucuri şi dulciuri.Nu pot să nu mă întreb cât de sănătoşi vor fi unii copii crescuţi aproape exclusiv ( mulţi refuză alte alimente) cu astfel de otrăvuri?

Autor: Diana Boghian, revista "Viaţa nr.1- serie nouă"
Sursa: VIATA - revista de terapii naturale din data 01 iunie 2009



_____________________________________________________

Menţionez:

Introducerea diacriticilor în textul preluat îmi aparţine.