Sub semnul întrebării - autor: Viorel BUCŞAN

Îţi place să citeşti în timpul liber o carte?

Îţi place să-ţi antrenezi memoria?
Acum ai o carte despre care se va comenta mult timp.
O carte care nu trebuie să-ţi lipsească!
Cartea este disponibilă acum în (limba română) format electronic (PDF).
În curând v-a fi disponibilă şi tipărită (format A5 / 306 pagini).
Până la sfârşitul anului 2010 şi în limba engleză.

CUPRINS

Cuvântul editorului

Prefaţa


I. Sub semnul întrebării (1119 întrebări din Biblie - cine ştie răspunde)
- exemplu:


întrebarea nr. 37


"/... Pe un scaun de domnie,
Nici un rege nu stă'n veci,
Doar în ghicitoarea mea,
Stăteau treisprezece regi!/"


întrebarea nr. 52


"/... Alergând c'un orb în spate,
A luat-o peste câmp,
Nu cu gând să facă fapte,
Ci să-l scape pe nătâng! .../"


întrebarea nr. 60

"/... S-a născut totuşi ca fiu,
Printre oameni n'avea har,
A venit doar mai devreme,
Şi-a rămas doar un măgar. .../"




II. Stare de fapt I


Strigare în pustiu / - *) Pamflet
Stâna / - *) Pamflet
Consimţământ / - *) Pamflet
Gând de noapte pentru un frate
Mesaj anticipat! (aşteptare) / - *) Pamflet
A şaptea biserică / - *) Pamflet
Destin
La modul general
Nedumerire / - *) Pamflet
Oful muncii / - *) Pamflet
Spre Spania / - *) Pamflet
Rama timpului pierdut
Grădina pierdută / - *) Pamflet
Negustorul de vise / - *) Pamflet
Halta aşteptării – Trenul fantomă – / - *) Pamflet
Prorocul / - *) Pamflet
Laodiceanul – de-ale creştinismului / - *) Pamflet
Frământări în Uniune / - *) Pamflet


III. Stare de fapt II


Convertirea unui adventist / - *) Pamflet
Cele şapte Biserici din Asia / - *) Pamflet
A unsprezecea poruncă / - *) Pamflet
„Teologul – tentativă” – rateuri la acuzaţii – / - *) Pamflet
Şcoala prorocilor / - *) Pamflet
Spune-mi cu cine te aduni ca să-ţi spun ... / - *) Pamflet
Studiu asupra Mării Moarte - ultimul sul! / - *) Pamflet


Ofertă
Observaţii

Cuvântul editorului

Pentru un editor nu există o bucurie mai mare decât aceea prilejuită de momentul în care O CARTE este gata să-şi ia zborul şi să înfrunte mările şi oceanele, mai domoale sau mai agitate ale sufletului omenesc. Întotdeauna, între autor şi editor se stabileşte o relaţie specială care nu se aseamănă cu nici o altă legătură: dintre preot şi credincios, dintre medic şi bolnav, dintre avocat şi împricinat, etc. Autorul, după frământările şi chinurile creaţiei care s-au întins pe durata a câteva luni sau câţiva ani, ori, poate chiar o viaţă întreagă, are nevoie acum de un editor. Editorul preia acest aluat, de cele mai multe ori un lut frământat de sensuri şi-l trece prin dogoarea creuzetelor sale, din care urmează să iasă cartea pe care o aveţi în mână. Editorul şi redactorul de carte aleg şi stabilesc, până la detaliu, totul: formatul cărţii, oglinda tiparului, forma şi mărimea literei, grafica, coperta cărţii ş.a.m.d., încercând ca totul să se armonizeze cu conţinutul cărţii. Şi nu este vorba la fel, ca la croitor de pregătirea unei haine, ca la cosmetician de pregătirea frumuseţii unei persoane. La solicitarea editorului sau a redactorului, atunci când este cazul, acum se integreză cărţii diverse alte materiale, prefeţe, studii critice, note asupra ediţiei, glosare, indecşi de termeni, ilustraţii de interior şi pentru copertă. Toate aceste materiale vor fi preluate în etapa următoare după ce au fost citite şi avizate de editor sau de redactor. Cu cât editorul trebuie să se concentreze mai puţin asupra greşelilor de ortografie, cu atât mai mult va avea timp şi răbdare să se ocupe de lucrurile cu adevărat importante. Autorul, comunicând permanent editorului ce face şi care sunt motivele pentru modificările făcute, editorul are şi el nevoie de părerea autorului! Autorul nu trebuie să aştepte ca editorul să corecteze "toate" greşelile de gramatică şi de ortografie. Scriitorul, câteodată, face grea viaţa editorului atunci când este neprofesionist! O editură nu publică o singură carte, ea trebuie să aştepte la rând, trebuie pregătită editorial şi tehnic. Atunci când autorul se grăbeşte, strică treaba! Pe scurt, acesta este drumul cărţii de la autor la cititor.

În anul 1988 l-am cunoscut pe domnul Viorel BUCŞAN; era un tânăr membru al bisericii A. Z. Ş., fiul mai mare al domnului BUCŞAN Tudor, un om de o omenie rară, modest, dar ferm, mai ales atunci când venea vorba de religie. Ne-am vizitat reciproc de foarte multe ori, discutând despre religie, un subiect comun. Şi-a educat copiii în spiritul creştin. Viorel BUCŞAN, avea o ocupaţie favorită (un hobby), compunea versuri în puţinul său timp liber pe care îl avea. Erau versuri în care îl lăuda pe Dumnezeu. Nu se gândea atunci să publice, le alcătuia numai pentru el şi prietenii lui; am citit şi eu unul din caietele pe care le avea. După 1993, i-am propus să le publice dar, poate, modest fiind, neîncrezător în puterile sale, aflat sub influenţa celor mai şcoliţi (cu oareşice diplome de licenţă) din biserică, a refuzat. Pentru că i-a plăcut să citească Biblia şi diverse lucrări ale celor conservatori sau ale celor care se pretind mai educaţi, le-a interpretat, a pus întrebări incomode pentru conducerea bisericii. Prin urmare, a fost exclus din biserică. Scăpat de sub controlul mai marilor, acum, în cele din urmă, apare această „lucrare”, în care prezintă o parte din trăirile şi întrebările domniei sale. O carte în care veţi găsi şi pamflete. L-am recomandat domnului profesor Mihail GEANOPOL, (licenţiat în filologie şi în istorie – filosofie) prefaţator, redactor de carte şi corector, colaborator voluntar (consilier editorial) al editurii VIOCOR. Chiar dacă domnul Viorel BUCŞAN este la primul volum publicat, se vădeşte un abil condeier; a colaborat bine cu editorul şi cu redactorul de carte, de asemenea pot afirma că s-a comportat ca un autor profesionist; personal, nu pot fi decât mândru că m-a ales ca editor pentru cartea domniei sale SUB SEMNUL ÎNTREBĂRII. O carte despre care se va comenta mult timp.

Viorel TÎRNOSCHI

Prefaţă

Într-unul din „Dialogurile” lui Platon, acesta afirmă „Memoria este un dar minunat şi trebuie păstrată vie, antrenând-o sistematic”. Acum, în această etapă a civilizaţiei, rari sunt cei care îşi antrenează memoria; apasă pe tastele computerului şi informaţia îi apare în câteva clipe. Luăm totul de-a gata de pe fişierele electronice, numai că un singur lucru, această minune a tehnicii nu poate realiza: Creaţia. Aici este harul celor care scriu, care pun întrebări, aşteaptă răspunsuri, care răscolesc, mai ales, adânc în necunoscutul suflet uman, pe care nu-l poate crea ştiinţa. Printre creatori se numără şi Viorel BUCŞAN, autorul acestei opere interesante şi de valoare, intitulată „SUB SEMNUL ÎNTREBĂRII”, care ne pune memoria la încercare şi muncă, la cercetarea şi recitirea Scripturilor, la libertatea de interpretare spre Adevăr a celor Sfinte, scrise şi cuprinse. Atent citită, dar cu oarecare caznă, vom găsi îndemnul spre Credinţă şi Adevăr, spre Milă şi Iubire. La această carte, autorul a lucrat peste 20 de ani, cu o răbdare de bijutier, „aurul” găsindu-l în scrieri sfinte şi, nepăstrându-l pentru el, îl dă celor care vor să-l aibă în suflet prin credinţă. Viorel BUCŞAN şi-a asumat chinul cercetării, însuşirii şi întrebării din Tezaurul Credinţei şi, ca răsplată, Dumnezeu îl va milui, precum a făcut şi Alexandru cel Mare cu sluga miloasă care a despovărat asinul de sacii de aur, ducându-i şi el. Autorul a înţeles că adevărata comoară este doar în sufletul omului prin credinţa în Necunoscutul şi Veşnicul El şi ne îndeamnă să urmăm calea vieţii îndumnezeite, punându-ne ordine în minte, în suflet şi în trup. Pentru cei slabi, sufletul se subţiază cu vârsta, iar pentru cei cu credinţă el se întăreşte. Frumuseţea vine (la om) din înţelegere, din pacea sufletului şi, apoi, din înţelepciune, care înalţă, în final spiritul. Autorul, autodidact, a căznit în existenţa sa, spiritul deosebit i-a fost impuls nobil spre făptuirea acestei opere care ne relevă lupta în faţa destinului implacabil, necrezând în fatalitate, precum eroii lui Eschil, având încredere în pocăinţa Omului care-şi întoarce faţa spre Dumnezeu. Mai mult decât atât, din întregul – tot, răzbate postulatul că omul este şi el un Creator pe trepte şi scări ierarhice la alt nivel, în comparaţie cu Dumnezeu şi n-are voie să cerşească chiar dacă unii au fost cu harul luminării sau, şi mai rar, al iluminării. Cu probitate afirmă că „(…) textele din care m-am inspirat sunt strict biblice, uneori găsim încadrări istorice, geografice şi chiar doctrinare, dar toate având corespondent scripturistic (…)”. Întrebările, scrise în versuri, foarte bine documentate, au trimiteri la Vechiul şi Noul Testament, în proporţii diferite, de la Geneză, Exod, Levitic până la Apocalipsă, fie din Samuel, Psalmi, Cântarea Cântărilor, Ieremia, Ezechiel, Zaharia, evanghelişti şi apostoli: Matei, Marcu, Luca, Ioan, Petru etc. Prezenta lucrare, deloc uşoară, este deschisă oricărui cititor, iubitor de Credinţă, dar mai ales celor avizaţi în istoria şi cultura religioasă, iar exegeţii vor găsi mai uşor răspunsurile la întrebări, la înţelesul poeziilor, al pamfletelor poetice, care de fapt, sunt meditaţii filosofic – creştine, dar şi existenţialul din cotidianul social. El nu scrie cuvinte meşteşugit alese care „cântă din coadă”, prin preţioase figuri de stil, lăcrimoase sau răzbunător – războinice, totul este spre Credinţa din om, fără chip cioplit sau cu aure. Poeziile sale, multe dintre ele, sunt scrise în genul stilului arghezian; el, Arghezi, un mare spirit – creator şi întrebător la ceea ce este peren şi veşnic întru credinţă. Autorul – citindu-l atent – se destăinuie, ca un ostracizat, precum Temistocle, prin întrebările sale, filosofice şi existenţiale a deranjat „bacii”, „conducători de turme”. El, creatorul acestei cărţi, pune mai presus Credinţa şi apoi existenţialul – uman, prin pilde de suflet, în afară de „eres”, fiind un scormonitor în cele lumeşti dar, mai ales, în cele dumnezeieşti. El şi-a asumat riscul iar, apoi, cititorii, înţelegerea şi accepţiunea altor idei decât doctrinare şi bigote. Viorel BUCŞAN este un poet în devenire, valoroase sunt mai ales poeziile scrise în stilul arghezian: Grădina pierdută în care răzbate sofismul: „…Mileniul e nou, / Iar lumea-i schimbată, / În bine – se zice -, / Dar lumea e beată”/. Omul – grădinar, aici autorul, e conştient de omniprezenţa şi rolul omului în drumul de la Pământ spre Rai: „Ieşii, ca-n alt an, / (Al câtelea oare?) / Grădinii să-i dau / O altă culoare!/” , el fiind truditorul: „Ieşii în grădină, / Dar nu s-o păzesc / Cu viaţă spre moarte (!) / Din greu s-o trudesc /”. Existenţialul uman este perceput de autor ca o osmoză cu Universul: „Căci treziţi noi sfârşim / Contopiţi în planetă. / Pe Calea – Lactee / De la început, / Ne duce-n derivă / Şi-n timp neştiut! /”. Contopirea Om – Pământ şi în final, Universul este clar exprimată cu adâncă înţelegere: „Din spuse-n Geneză / Şi-n ecosistem / Genetic, ţărâna / Conţine blestem / Şi sap contopit / De – acum cu ţărâna / Fiorul trecut / Îl scutur cu mâna /” După cum „Grădina” nu-i grădină, aşa şi „Stâna” nu-i stână, ci metafore cu adânc înţeles: „E noapte afară şi oile aşteaptă / S-audă păstorii ce spun; / Din zori au fost mulse, din nou la amiază / Şi seara – iar laptele-i bun /”. De fapt, stâna-i o tagmă, oile sunt supuşii, iar păstorii – baci, sunt diriguitorii care „mulg” şi hotărăsc soarta mulţimii naive. Nemulţumirea celor „mulşi” sunt doar „şoşotele”, „Iar democratic, laptele strâns / (…) Să fie luat sub formă de … daruri! /” Stâna este, de fapt, un pamflet poetic cu multe referiri la social, politic dar şi la capii unor biserici: „Mocanu-i dogmatic, cu ifos de … sfânt, / Aşa e la stână, din an într-alt an, / Indiferent dacă mocanu-i din Bucur …, / E din Ardeal sau Moldovan /” Autorul recunoaşte că şi el a fost un izgonit din „grădina” în care a crezut şi pentru care a muncit: „La aşteptări n-am dat rezultate, / Căci mă dureau rărunchii (…) / Cu acordul câtorva măgari şi-o capră, / Am fost dat afară să mă mănânce lupii!/” La realizarea acestui volum a muncit o echipă cu mare responsabilitate faţă de Credinţă, faţă de opera domnului Viorel BUCŞAN, alcătuită din editorul Viorel TÎRNOSCHI, şi redactorul de carte, corector şi prefaţator Mihail GEANOPOL, reliefăm curajul şi înţelepciunea autorului spre Crezul în Sfântul Dumnezeu dar şi a înţelepciunii omului, spre deschidere şi nu spre îndoctrinare şi bigotism.

Mihail Geanopol

Ce ai de spus? Comentează sau trimite-mi un mesaj.


Primim spre publicare:
Cărţi: lucrări ştiinţifice, beletristică etc.




Cărţile pot fi publicate:


1. În format electronic (PDF)
2. Tipărite.